Europa vs Coreea de Nord

În ianuarie 2015, imediat după atentatul la Charlie Hebdo, are loc o operaţiune contrateroristă în Belgia.

În noiembrie 2015, imediat după atentatul din Paris, pe lângă agitația generală şi căutările febrile în toată Franța a celor care ar fi avut vreun dram de legătură cu teroriştii, în Belgia agitația era dublă. Măsurile luate acolo erau cu mult mai restrictive, iar acțiunile contra-teroriste se desfăşurau din uşă-n uşă. Ar fi de bun simț să constatăm că era o legătură între cele două capitale din acest punct de vedere şi reacția belgienilor, la scurt timp după fiecare dintre aceste evenimente demonstrează totuşi capacitatea serviciilor de informații ale celor două țări de a „prelucra informativ” rețelele şi celulele teroriste.

Cu toate acestea, succesul operațiunii de arestare a principalului suspect de organizare a atentatului din noiembrie, nu a adus calmul pe străzile din Bruxelles. Din contră. Trei explozii au avut loc marți dimineață lăsând în urmă 31 de morți şi peste 250 răniți.

Şi-apare celebra întrebare a jurnalistului român, probabil predată în prima zi, la prima lecție a facultății de jurnalism: cum a fost posibil aşa ceva? Păi, spre deosebire de România, în Occident sunt respectate drepturile si libertățile cetățenilor. Lamentarea că uite dom’ne, serviciile ştiau ceva şi n-au făcut nimic e specific românească. Ea e bazată atât pe cultivarea conceptului „greater good”, dar mai ales pe toleranța românilor față de imixtiunea în viața personală, o reminiscență a regimului dictatorial de dinainte de 1990. Da…”aşa ceva” nu s-ar fi întâmplat în România ceauşistă unde s-ar fi aflat şi dacă te-ai fi şters la fund cu „Scânteia”. „Aşa ceva” nu cred că e posibil în Coreea de Nord unde bănuiesc că serviciile veghează eficient întru apărarea cetățenilor şi libertăților acestora (sic!).

Cultura drepturilor şi libertăților individuale are rădăcini prea adânci în Occident pentru a fi zdruncinată de presiuni în scopul determinării încălcării acestor valori şi oamenii sunt mai sensibili la orice formă ar lua aceasta.

Pentru noi însă, obişnuiți cu zdrăngănitul cătuşelor în faza preventivă a cazurilor de corupție, e şocant să aflăm că un terorist azi, n-a fost arestat ieri doar pentru că era în evidența poliției pentru apartența la o ideologie care uneori e dusă la extrem. E şocant că „serviciile” nu ascultă telefoanele tuturor musulmanilor şi că nu-i arestează „preventiv” pe toți. Pentru noi e şocant că, deşi „ştiau” că se va întâmpla „ceva”, n-au împiedicat acel „ceva”. E bulversant să vezi cum ne bălangănim dintr-o extremă în cealaltă când analizăm bugete, dotări şi puteri ale „serviciilor” în raport cu o situație sau alta.

E dificil de menținut un echilibru între respectarea libertăților individuale şi asigurarea securității publice. Vrem mai puține drepturi, dar o protecție mai bună sau vrem să fim liberi? Poate vom fi mai bine protejați, dar nu foarte bine. Şi vom cere „eficiență”, adică alte drepturi şi libertăți suprimate pentru „binele mai mare”.
Şi fără pasiuni stupide, ar trebui să ne-ntrebăm, ce vrem până la urmă? Vrem în Europa sau în Coreea de Nord?

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s