Ce e bunul simţ?

E un tip cu bun simț” sau „E de de bun simț să…” sunt expresii pe care cu siguranță le-am auzit măcar o dată. De multe ori sunt folosite în relație cu norme de politețe, de bună creștere sau de educație, deși principalul lor sens e mai degrabă în legătură cu rațiunea și logica elementară. Cel mai bine, sensul e surprins în limba engleză. Termenul „common sense” tradus mot-a-mot înseamnă „simț comun”, cu sensul de înțeles comun, obișnuit.

Să fiu mai la obiect, bunul simț reprezintă capacitatea majorității oamenilor de a percepe și înțelege mersul lucrurilor și care poate determina așteptări rezonabile din partea acestora față de acțiunile celorlalți, fără a fi necesare discuții sau dezbateri ulterioare. Aşteptările rezonabile vin ca urmare a unei deducţii sau ca urmare a unei reguli stabilite anterior. De exemplu, dacă în metrou, un tip stă voluntar în dreptul unei uși, este rezonabil să se considere că, ori doreşte să coboare la prima stație, ori va face loc ca ceilalți călători să coboare. Vehemenţa ulterioară cu care respectivul va fi împins cu forţa pe uşă, dacă nu se încadrează în cele două supoziţii, este invers proporţională cu simplitatea procesului de gândire care ar fi dus la una din cele două concluzii. Dacă ești în autobuz cu rucsacul în spate, e de bun simț să apreciezi că acesta îi va stânjeni pe ceilalți călători. ”Unde scrie? În care lege?” Nicăieri. Legea ar trebui să fie o extensie a aplicării bunului simț.

Opusul „bunului simț” sunt prostia și stupizenia. Incapacitatea de anticipare a cursului unei acţiuni minore, care nu presupune lansarea vreunei navete pe Marte sau similar, e o dovadă de lipsă de bun simț. Dacă sapi o groapă și se prăbușește malul pe tine, nașpa, înseamnă că n-ai …. televizor, pentru că au fost zeci de cazuri, dar tu continui să faci ce-au făcut și alții. Pentru astfel de oameni au apărut regulile și legile. Ești prost și nu-ți dai seama că dacă îți bei creierii nu mai ești în stare să stai în picioare, darămite să mai conduci un vehicul, atunci ai nevoie ca cineva să te oblige, să-ți impună o regulă cu forța. În mod normal, regula trebuie să fie clară, la obiect, fără interpretări sau ambiguități, tocmai pentru a-și atinge scopul de a fi ea însăși izvor de logică ușor de asimilat.

Cu condiția ca regula să fie emisă de cineva cu bun simț.

Fotografiile sunt făcute în acelaşi loc la intervale de 2-3 ani. După ce-ai avut nişte borcane care împiedicau vizibilitatea, le-ai dat jos ca să plantezi nişte plante care sunt de trei ori mai mari ca borcanele. Cât de prost poţi să fii? Sau lipsit de bun simţ?

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s