Ipotentul…Ipotentul…

Ştiţi bancul?

Un tip se laudă că poate aduce la orgasm 100 de femei, una după alta fără ca el să termine. Cineva organizează un show cu această temă pe un stadion. Lume multă, stadionul aproape plin. Se apucă tipul şi performează …1, 2,..5,..10, lumea se miră, 20, 50, oamenii se minunează, 60, 75 stadionul e în delir, 80, 90, toată lumea e în picioare încurajându-l, 92, 94, dar ce să vezi, la 95 tipul îşi pierde stăpânirea şi termină ce începuse la nr. 1.
Şi-atunci, toţi acei oameni dezamăgiţi, încep să strige:
Ipotentul! Ipotentul!

Mda…ştiu…nici eu n-am râs, dar, lăsând la o parte poanta în sine, ea exprimă exact situaţia în care ne scăldăm de fiecare dată când se întâmplă ceva. Suntem spectatori pe-un stadion plin de părerologi, oameni de ştiinţă deghizaţi în mâncători de seminţe, filozofi şi teoreticieni care în drumul lor spre adevăr au luat o pauză şi coboară la nivelul omului de rând, academicieni condenscendeţi care-n timpul liber se delectează cu astfel de spectacole, toţi, sau aproape toţi plasaţi la fel de sus cât sunt suficient de aproape de eveniment încât să vadă detaliile cauzelor care au dus (inevitabil, nu-i aşa), la eşec.

Şi-apoi să te ţii! Toţi ştim de ce s-a greşit. O avea prea mică. Ba nu…era potrivită, dar tipul era homosexual! Nu, nu, nu….Trebuia să ridice un picior şi-un deget trebuia să şi-l bage-n fund. Dacă nu cumva se descoperă că a fost o conspiraţie…că de fapt au fost 95 de clone care s-au schimbat cu repeziciune în timp ce originalul creea discontinuităţi în continuumul spaţiu-timp.

De unde cererea asta pentru perfecţiune? E atât de strânsă lupta pentru viaţă în jungla cotidiană încât ne împiedicăm de imperfecţiunea celor de lângă noi? De unde nevoia de a vedea în cei de lângă noi diamante şlefuite? Dumnezeu e perfect. Dar noi nu suntem Dumnezei. Noi suntem Oameni. O specie mai presus de orice, cu aspiraţii spre orice, cu potenţial pentru orice şi mai ales perfecţi pentru orice. Suntem ăia care căutăm apă pe Marte folosind combustibil care otrăveşte apa şi aerul de pe Pământ. Suntem cei care îi sprijinim pe refugiaţi atât timp cât nu se refugiază în casa noastră. Suntem de dreapta, dar vrem să beneficiem de măsuri de stânga. Suntem credincioşii care se drăcuie-n biserică la coadă la moaşte şi suntem ateii care se roagă la Dumnezeu când dăm de greu.
Şi mai ştiţi ceva….suntem tot ăia care gândim cu inima şi simţim cu creierul. C-aşa suntem: perfect de imperfecţi. Obişnuiţi-vă cu asta.

NB: Iniţial am vrut să scriu întregul text fără vreun acord subiect-predicat şi lăsând la o parte cratimele şi diacriticile. Dar am lăsat un singur cuvânt.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s