Ironia sorţii…?

Nu vreau să știu cum e în pielea celor care și-au pierdut fii, fiice, părinți sau prieteni în incendiul din #colectiv. Și cred că, oricât m-aș strădui, n-aș putea să simt nici un sfert din durerea pe care aceștia o împărtășesc.

Dar nu pot să nu mă gândesc cât de aproape am fost. Şi mai ştiu pe cineva care vede acum viaţa cu alţi ochi.

Trebuia să mă duc mâine acolo,… mi-a zis! La o lansare de album!

Monstruozitatea şi impactul tragediei constau, pe lângă numărul mare de victime, în conştientizarea posibilităţii fiecăruia de a fi în acea situaţie şi a conştientizării nenumăratelor ocazii când a fost în acea situaţie. Ce a făcut diferenţa? O singură zi? Un alt gen de muzică? Dar acelaşi loc şi sub aceeşi sabie a lui Damocles.

Şi dacă unii nu vedem o profeţie în titlul melodiei „The day we die”, cu siguranţă trăim realitatea din numele albumului care urma să se lansezeze a doua zi, „România furată”.

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s